Fiecare dintre noi avem viaţa noastră, visele noastre şi tot viitorul înainte. Avem o familie şi un lucru pe care îl putem numi “al meu”. Atunci când ne este somn şi vrem să dormim este mereu un pat care ne aşteaptă să-l încălzim şi o pernă pe care să ne aşezăm capetele. Când plouă sau ninge nu trebuie să ne acoperim capul cu o plasă ca să nu fim stropiţi sau ninşi.. în timp ce vrem să adormim. Vrem să mâncăm? Perfect! Dacă nu avem dulceaţă de caise o avem pe cea de prune. Dacă nu avem pâine de la magazin o avem pe cea făcută de mama în cuptor. Nu avem apă minerală? Este destulă la robinet sau în fântână.
Nu trece o zi fără să nu simţim dragostea. Fie că este mama care ne priveşte blând sau tata care glumeşte cu noi, oricum, este cineva căruia îi pasă de noi. Pisicuţa care se îndreaptă înspre noi şi se pune pe genunchi sau căţelul care dă din coadă când ne vede.
Copiii noştri merg la şcoală şi ştiu să scrie, să citească. Niciunul dintre ei nu are boli precum malnutriţie, SIDA sau malaria. Niciunul dintre ei nu este nevoit să rabde de foame câte cinci zile până să aibă o bucată de pâine mucegăită pe care să o mănânce fără să se mai uite la data expirării, cum fac ai noştri.
Adevărul este că suntem mult prea nemulţumiţi de ceea ce avem. Întotdeauna râvnim la acel ceva mai mult şi uităm că deja avem mai mult decât îndeajuns. Îl avem pe Isus. Avem Calea, chiar şi Adevărul. Iar pe deasupra, Viaţa! Şi câteodată ne simţim dezamăgiţi de El. Nici măcar nu ne pasă de El.
