El mă duce la ape odihnitoare. Păstorul se gândeşte toată ziua: turma trebuie să bea.

Psalmul 23 versetul 2: „El mă duce la ape odihnitoare." Păstorul se gândeşte toată ziua: turma trebuie să bea. Este cea mai frumoasă oră pentru oi, când după praful şi zăduful umblării, sunt conduse la ape odihnitoare. Este încununarea grijii păstorului pentru ele. În regiunile muntoase, aceasta nu este simplu. Şi când în cele din urmă a fost găsit un râu sau un izvor,, acesta nu trebuie să fie o apă vijelioasă de munte. Păstorul trebuie să găsească un loc, unde prin stagnare a luat naştere un eleşteu; sau el trebuie să construiască, el cu mâinile sale, un dig mic, înapoia căruia să se poată strânge cel puţin câteva găleţi de apă. În felul acesta oile să poată bea după plac, numai ape liniştite sau odihnitoare, care dau odihnă. Şi noi suntem învioraţi prin apele vieţii, când Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, este făcut viu pentru noi: El ne vorbeşte în linişte. Chiar şi sfinţii din Apocalipsa 7.17 au parte să se bucure de acelaşi lucru:acelaşi lucru:

 „Pentru că Mielul, care este în mijlocul scaunului de domnie, îi va păstori şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii."