Toţi oamenii s-au rătăcit şi, fiind departe de Dumnezeu, s-au apropiat de stricăciune.

Este bine de tine, dacă poţi spune: „Domnul este Păstorul meu." Atunci ai pe Cineva care îngrijeşte de tine, care te conduce şi care te ajută, şi la care eşti în siguranţă. Acest Cineva este Dumnezeu cel Atotputernic. Tu spui: „Eu nu ştiu dacă El este Păstorul meu; cum aş putea să ştiu?" Răspunsul îl dă Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Toţi oamenii s-au rătăcit şi, fiind departe de Dumnezeu, s-au apropiat de stricăciune. Ei nu s-au ocupat de Dumnezeu şi, prin păcatele lor, ei se rătăcesc tot mai mult, departe de El. Însă păstor caută ce este pierdut, pâna când El îl găseşte. Prin această cărticică, El vine la tine. Tu eşti tocmai oaia pierdută, pe care El o caută. Tu eşti pierdut, neliniştit, nefericit, fricos; tu nu ştii drumul, îţi lipseşte fericirea adevărată şi adâncă. Tu ai înaintea ta moartea, întunericul veşnic, prăpastia pierzării veşnice. Însă Păstorul cel Bun vrea să te ajute şi să te salveze. Tu trebuie să te predai Lui, aşa cum eşti, sincer şi cinstit şi să nu ascunzi nimic; atunci te poţi încrede în El. El Şi-a dat viaţa, ca să te poată salva. El însuşi a trebuit să moară, ca să te poată scăpa de la moarte. Ce nespus de mare este dragostea Sa faţă de tine! Predă-te Lui, acum când El stă înaintea ta. In braţele Sale tu eşti sigur. Atunci eşti oiţa găsită şi poţi să te bucuri: Domnul este Păstorul meu! Însă Domnul Isus le-a vorbit şi le-a spus pilda aceasta:

Care om dintre voi, dacă are o sută de oi şi pierde una din ele, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută până când o găseşte? După ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; şi când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi pe vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia cea pierdută!" Tot aşa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drepţi care n-au nevoie de pocăinţă." (Luca 15.3-7)