Muzica crestina - Oare doar versurile sunt importante? Sigur ca NU!

Muzica crestina - Oare doar versurile sunt importante? Sigur ca NU!
"Ce mare esti" - "How great you are" - imn in mai multe variante.
Muzica poate intari sau distruge mesajul unei cantari! - urmariti videoclipul si trageti singuri concluziile.

Precum în cer şi pe pământ, am vrea o Doamne...

 1. O, Doamne fă să vie a Ta împărăţie,

Şi voia Ta să fie, de-acum pe-acest pământ.

Ne iartă Tu de toate, de orişice păcate

Şi dă-ne libertate prin Duhul Tău, cel Sfânt.

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului - Psalmi 55:22

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
Psalmi 55:22

Dacă trăim, pentru Domnul trăim - Rugul Aprins

1. Domnul ne-a creat după chipul Său

El ne-a învăţat să urâm ce-i rău

Să nu ne mai întoarcem pe unde am fost

Că n-are nici un rost.

Nu mai vrem în lume să rătăcim 

Vrem de azi viaţa cu El s-o trăim

Tot ce-avem să punem în mâna Lui

În mâna Domnului.

Vasile Oprea - Suntem o familie unită

Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!  Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe Munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.

 Psalmul 133

Slavă Domnului! Președintele Jair Bolsonaro din Brazilia sa botezat.

Conform celor mai recente sondaje, mai mult de 70% dintre credincioșii evanghelici au substinut  candidatul Jair Bolsonaro la alegerile prezidențiale din Brazilia

Viata umana incepe in momentul conceptiei sau fertilizarii. Acest copil este o mică ființă umană.

Știm că problema avortului tinde să genereze emoții puternice și nu poate fi altfel, deoarece anual peste 60 de milioane de avorturi sunt efectuate în lume, aproape un milion și jumătate numai în SUA. Dacă este vorba despre distrugerea vieții omenești, vorbim despre cel mai mare genocid din istorie. Este imposibil să abordăm această problemă fără ca emoțiile noastre să fie implicate.

„Tatăl meu! Iată focul si lemnele: unde este însă oaia pentru jertfă?"

Un tată plin de demnitate este pe drum, însoţit de un tânăr bine făcut, singurul său copil. Cu privire duioasă, el înconjoară pe fiul său, căruia îi aparţine toată dragostea sa. Ei merg să jertfească, aşa cum a spus Dumnezeu, Muntele este deja înaintea lor, locul în care trebuia să aibă loc evenimentul. „Tatăl meu! Iată focul si lemnele: unde este însă oaia pentru jertfă?" Avraam trebuia să jertfească pe fiul său. El îl leagă şi îl pune pe altar, deasupra lemnelor, şi ia cuţitul ca să jertfească pe fiul său. Deodată aude o voce din cer: „Avraam, Avraam! Nu-ţi întinde mâna spre copil şi să nu-i faci nimic!"Isaac,preaiubitul lui Avraam,este cruţat.

Dumnezeu însă a trebuit să jertfească pe crucea de la Golgota pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, pentru păcatele oamenilor. Acolo a fost răstignit El, ca să plătească datoria şi să poarte pedeapsa pentru fiecare care crede în El. Aceasta era necesar pentru păcatele tale şi ale mele. Acum, oricine îşi recunoaşte vina si o mărturiseşte sincer înaintea lui Dumnezeu, primeşte iertarea. Ce trebuie însă să facă Dumnezeu, dacă tu respingi această jertfă?Atunci numai rămâne nimic altceva, decât judecata,întunericul veşnic. Nu-L refuza ,pleacă-te pe genunchi şi predă-te Lui!

În întreaga istorie a lumii a răsunat această întrebare: unde este Mielul? În Ioan 1 este dat răspunsul. Acolo strigă un profet, plin de emoţie: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii." Cea de-a doua parte a acestei fraze este încă în viitor, însă Mielul, jertfit pe Golgota, o va face odată. Acum El ridică deja păcatele acelora care cred în El. Toate animalele de jertfă care au fost tăiate în cele 40 de secole înainte ca Domnul Isus să-Şi dea viaţa, erau imagini şi umbre a ceea ce El trebuia să facă odată. Câte mii de animale au fost jertfite în Cortul Sfânt şi mai târziu în Templu!În 1Împăraţi 8 citim despre 22.000de boişi 120.000 de oi,care au fost aduse de Solomon ca jertfă de mulţumire. Şi Ezechia a jertfit lui Dumnezeu mai mult de 22.000 de animale de jertfă (vezi 2 Cronici 30).

 Acestea sunt numai două exemple. Toate aceste animale de jertfă păreau a pune întrebarea: unde este un miel, ca jertfă, care să ajungă, pentru ca toţi să fie desăvârşiţi? Ce fericire că noi stim si prin aceasta putem avea siguranţă desăvârşită cu privire la iertarea păcatelor noastre (Evrei10.11-14)!

Sabia care doarme. „Dacă veţi păcătui, va trebui să muriţi."

Sabia doarme. Ea trebuia trezită din somn cu aproximativ 6000 de ani înainte. Trebuia trezită ca să omoare doi oameni. Aceasta trebuia să se întâmple pentru că Dumnezeu a zis: „Dacă veţi păcătui, va trebui să muriţi." Însă Dumnezeu a iubit pe cei doi oameni, de aceea El a lăsat sabia să doarmă. El a iubit lumea. Oamenii au păcătuit şi toţi trebuiau judecaţi. Insă Dumnezeu a vrut să-i salveze. El a vrut să cruţe pe păcătoşi. Însă sabia trebuia să se trezească şi să lovească. Aceasta s-a întâmplat cu mai bine de 1900 de ani în urmă. Cine deci trebuia omorât în locul duşmanilor lui Dumnezeu? Dumnezeu avea un Fiu, un Preaiubit, un Tovarăş, un Păstor. In Zaharia 13 citim: „Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu şi asupra omului care îmi este însoţitor!" zice Domnul oştirilor:„loveşte pe Păstor..."' 
Deci, după ce Păstorul a împlinit ispăşirea pentru oi, ele nu mai trebuie să meargă în moartea veşnică, ci dacă se întorc la Dumnezeu si cred în lucrarea făcută la cruce, ele primesc viaţa veşnică şi devin copii ai lui Dumnezeu.

  Cât de minunată este totuşi această pedeapsă! Păstorul cel Bun suferă pentru oi, Vina o plăteşte Domnul,Cel drept,pentru robii Săi. 

Psalmul 23—Un cântec despre dorul de casă

Acest Psalm a lucrat mai mult decât toată filozofia şi ştiinţa lumii, luate împreună. El este privighetoarea dintre Psalmi,care umple acest pământ cu cântecul minunat al păcii. El afăcut să fie uitate suferinţa şi durerea, a alungat îndoiala şi gândurile greşite, a înviorat pe cei dezamăgiţi, a adus lumina celor întemniţaţi,mângâiere celor bolnavi şi neputincioşi,a dat odihnă celor muribunzi, în ultimele lor ore, mângâiere celor rămaşi în urmă, a uscat lacrimile văduvelor. Lucrarea sa nu este încă încheiată, ci merge mai departe peste generaţii şi secole, până când ultimul pelerin ajunge acasă.

 Acolo corul celor răscumpăraţi va intona cântările cereşti, care vor răsuna fără sfârşit în bucuria veşnică a noii creaţii.

„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele si voi locui în Casa Domnului zile îndelungate."

Psalmul 23 versetul 6:„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele si voi locui în Casa Domnului zile îndelungate." Stăpânesc întrebări, griji, frica de viitor? Imposibil! Doi păzitori, bunătatea şi îndurarea ne însoţesc pe parcursul întregii noastre vieţi. De ce spune aici „însoţesc"? Deci, înainte nu mai este nici un loc; acolo este păstorul. Compară Deuteronom 31.8. El conduce şi merge înainte. Cuvântul „însoţesc" înseamnă în textul original a urma, deci fericirea şi îndurarea sunt imediat înapoia noastră — nimicnu este la mijloc! Aşa citim în Isaia 58.8: „Slava Domnului va fi paza din spatele tău." Şi când vine seara şi coboară noaptea? Atunci începe cel mai frumos lucru. 

Toate oile sunt în siguranţă, în staul. Vine adevărata Lumină, sărbătoarea din Casa Tatălui şi bucuria veşnică.

„Tu îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă pe deasupra."

Psalmul 23 versetul 5b: „Tu îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă pe deasupra." Aşa se sfârşeşte ziua. Turma este acasă, însă la intrarea staulului fiecare oaie trece pe lângă păstor. El are o cupă sau un corn cu ulei de măsline.

Ce măsură bogată a grijii pline de credincioşie! Nu mai rămâne nimic, decât lauda şi mulţumirea pentru bunătatea Sa de nespus, nimic decât adorarea, pentru care lipsesc cuvintele, pentru că noi avem un astfel de Păstor, care nu se poate compara cu  nimeni altul. 

„Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie." Nuiaua era scurtă, avea forma unei măciuci şi servea ca armă de apărare

Psalmul 23 versetul 4b: „Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie." Nuiaua era scurtă, avea forma unei măciuci şi servea ca armă de apărare. Când venea un lup, zilierul părăsea oile şi fugea, însă păstorul cel bun nu-şi cruţa viaţa şi intervenea pentru oi (Ioan 10). Aşa făcea şi David; în 1 Samuel 17, putea spune lui Saul: „Şi când un leu sau un urs venea să ia un miel din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l Omoram." Nu este o mângâiere şi un motiv de încredere să ai un Păstor care apără pe ai Săi? Domnul Isus nu Şi-a dat numai viaţa, ci S-a dat chiar la moarte, prin care a nimicit puterea Diavolului. „Deci, dacă Mă căutaţi, lăsaţi pe aceştia să se ducă", spunea Mântuitorul, când L-au prins, în Ioan 18. 

 Toiagul este mai lung decât nuiaua şi are la capăt o mică lopăţică. Cu aceasta se poate arunca înaintea oilor un bulgăre de pământ sau o pietricică, ca să le atenţionezi când merg prea departe. Animalul se sperie atunci şi fuge înapoi la turma care este în siguranţă

Chiar dacă ar fi să umblu prin Valea Umbrei Morţii, nu mă tem de nici un rău, pentru că Tu eşti cu Mine."

Psalmul 23 versetul 4a: „Chiar dacă ar fi să umblu prin Valea Umbrei Morţii, nu mă tem de nici un rău, pentru că Tu eşti cu Mine." Câteodată drumul conduce prin văi întunecoase şi prăpăstii adânci. De ambele părţi sunt stânci abrupte cu vizuini în care locuiesc câinii sălbatici sau alte animale sălbatice răpitoare. Sunt acolo văi care se numesc „Valea hoţilor" sau „Prăpastia păsărilor răpitoare". Acestea sunt nume care inspiră frică pentru oi. Insă totul este bine, dacă ele pot spune: „Tu eşti cu mine." Atunci a dispărut toată frica. Până aici s-a vorbit despre păstor la persoana a treia, s-a vorbit despre Dumnezeu; El este cu mine. Insă acum, în pericol, oaia vede pe păstor foarte aproape de ea şi îi spune: „Tu eşti cu mine!" Acesta este miezul Psalmului. Pământul este pentru credincios o vale. El este în călătorie, însă deseori el trebuie să treacă prin întuneric adânc. Acesta poate fi o boală serioasă, probabil una nevindecabilă. El pierde pe un om preaiubit sau este încercat de lucruri cum sunt: singurătatea, grijile, nevoile.

 Atunci noi putem spune, în timp ce privim la El şi prin prezenţa Sa simţim în sufletele noastre că suntem adânc mângâiaţi: „Tu eşti cu mine!" Aceasta este o bucurie de nespus, care dă pelerinului putere şi curaj, când el poate spune: „Tu eşti Păstorul meu, Tu eşti cu mine şi în valea întunecoasă!"