Psalmul 23 versetul 3: „El îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, din cauza Numelui Său." În Ţara Sfântă, fiecare oaie are propriul ei loc în turmă, pe care îl păstrează toată ziua. Însă odată pe zi, fiecare oaie îşi părăseşte locul, ca să vină la păstor, ca acesta să mângâie, cu mâna sa, nasul şi urechile animalului, să-i scarpine uşor gâtul şi să-i vorbească prietenos la ureche. După aceste câteva minute lângă stăpânul ei, oaia se întoarce în rândul celor care păşunează. Momentele în care toate sunt date la o parte şi noi avem contact personal cu Domnul nostru sunt cele mai bune şi înviorează sufletul nostru, viata noastră lăuntrică.
Cuvântul „înviorează" are şi înţelesul de restaurare sau adus înapoi în starea dinainte. Este acelaşi cuvânt ca şi cel din Psalmul 19.8: „Legea Domnului este desăvârsită si înviorează sufletul." Aici are înţelesul: sufletul este restaurat. Tot aşa este şi în Rut 4.15, unde se spune: „şi el îţi va reface viaţa." Ce osteneală are Păstorul cu noi, când o oaie se abate din drum sau este neascultătoare! Cine dintre noi nu a avut în această privinţă experienţe triste, spre paguba sa? Însă nu am văzut noi atunci răbdarea si credincioşia Aceluia care ne iubeşte? Se întâmplă deseori că o oaie se prăvăleşte pe un povârniş abrupt, pentru că nu a urmat pe păstor, şi atunci el trebuie s-o salveze, punându-şi viaţa în pericol. El o caută şi o aduce înapoi pe drumul cel bun sau mai bine zis: pe cărarea cea dreaptă. Se găsesc anumite cărări, care ne sunt recomandate de Dumnezeu ca bune şi drepte, pe care trebuie să umble poporul Său.
Cuvântul „înviorează" are şi înţelesul de restaurare sau adus înapoi în starea dinainte. Este acelaşi cuvânt ca şi cel din Psalmul 19.8: „Legea Domnului este desăvârsită si înviorează sufletul." Aici are înţelesul: sufletul este restaurat. Tot aşa este şi în Rut 4.15, unde se spune: „şi el îţi va reface viaţa." Ce osteneală are Păstorul cu noi, când o oaie se abate din drum sau este neascultătoare! Cine dintre noi nu a avut în această privinţă experienţe triste, spre paguba sa? Însă nu am văzut noi atunci răbdarea si credincioşia Aceluia care ne iubeşte? Se întâmplă deseori că o oaie se prăvăleşte pe un povârniş abrupt, pentru că nu a urmat pe păstor, şi atunci el trebuie s-o salveze, punându-şi viaţa în pericol. El o caută şi o aduce înapoi pe drumul cel bun sau mai bine zis: pe cărarea cea dreaptă. Se găsesc anumite cărări, care ne sunt recomandate de Dumnezeu ca bune şi drepte, pe care trebuie să umble poporul Său.
Şi dacă suntem aduşi înapoi la El, atunci este din cauza Numelui Său, ca Numele Său să fie făcut mare. Căci este vorba de Numele cel bun, de onoarea Păstorului, că El nu pierde pe nici unul din ai Săi.
